Profesionistii din domeniul nuntilor vad tot ce se poate vedea in materie de nunta. Au trecut prin toate. Au vazut vintage, au vazut modern, au vazut glamour, au vazut baloane, au vazut orice model de husa imaginabila. Au auzit “Ti-am dat un inel” de vreun zilion de ori si li se scurg broboane de sudoare rece de fiecare data cand incepe Meniaito. Au vazut torturi din cupcakes pe un nivel si torturi de polistiren acoperit cu martipan de doi metri bun de taiat (simbolic) cu o sabie de ninja. Au vazut rochii extraordinare si rochii cu o estetica discutabila, au vazut plicuri cu bani in toate formele posibile si au asistat la emotii autentice, la momente de neuitat. Multi cei care traiesc din prestarea de servicii sau ofera produse in domeniul nuntilor s-au apucat de o afacere in acest domeniu dupa ce si-au organizat propria nunta, fie din inspiratie, fie pentru a acoperi nevoi pe care le-au avut in organizarea nuntii lor si pentru care nu au gasit o solutie potrivita, au creeat-o. Dar unii au inceput o astfel de afacere inainte de a avea loc propria lor nunta. V-ati intrebat vreodata cum ar alege un astfel de profesionist sa ii decurga ziua nuntii? Ce decor, ce alti furnizori ar alege? Ar fi o nunta obisnuita, ar fi una atipica, ar fi una plina de tot ce se poate umple o nunta? Ei bine, nu avem raspunsul potrivit – probabil ca fiecare si-ar organiza-o altfel – noi va putem spune cum si-au organizat nunta o fotografa si un videograf de nunta. Suna interesant? Hai sa vedem cum a fost nunta profesionistilor care “actioneaza” sub numele Just Say Yes respectiv Unikt – Mihaela si Stefan Mirea, adica.
In primul rand: ceva urme de Bridezilla sau Groomzilla? Deloc, deloc? :) A fost stresanta ziua nuntii?
In primul rand vreau sa multumesc WEDMAG pentru oportunitatea de a impartasi putin din experienta noastra ca wedding planneri amatori si miri. Noi suntem casatoriti civil de aproape 4 ani, insa decizia de a face nunta am luat-o brusc, cu 4 luni inainte de eveniment. Unul din principalele motive a fost Carina, fetita noastra de 3 ani. Este foarte haioasa la varsta aceasta si mi-am dorit ca ea sa fie parte din tot ce se intampla in aceasta zi speciala.
Pentru noi ziua nuntii a fost una relaxata, in care ne-am distrat de minune alaturi de domnisoare si cavaleri pana am ajuns seara la cununia religioasa si petrecere unde distractia a continuat alaturi prieteni dragi si familie.
Bridezilla … Groomzilla?! Nici urma de asa ceva. Din contra. Desi pe alocuri am mai fost stresati am avut alaturi oameni care ne-au destins si ne-au facut sa radem pana la lacrimi. Am trait fiecare moment al zilei cu zambetul pe buze.
Am mers pe principiul ca orice are o rezolvare, iar daca nu o inlocuire. De obicei atunci cand ceva nu e exact asa cum ai planuit se intampla ca cei din jur sa nici nu observe, iar tu te agiti inutil. Asa se face ca datorita unui ghinion (o verigheta ratacita) cu 1 zi inainte de nunta cautam sa cumparam verighete noi. Nu ne-am strasat, chiar ne amuzam de fetele celor care videau cand le spuneam ca avem nunta a doua zi.
Cum isi alege furnizorii un… furnizor de servicii de nunta?
Povestea cu furnizorii este foarte simpla. Noi ne-am dorit un eveniment elegant si cat mai „ne-nunta”. Desi Stefan a stiut din prima unde vom face evenimentul, eu am tot cautat pana cand data pe care ne-o doream initial s-a ocupat. Imi doream sa fie altfel si astfel am luat in calcul inclusiv inchirierea unui cort si amplasarea lui intr-un anumit decor. Numai ca in acest caz trebuia organizata toata partea logistica, de la lingurite pana la personanlul de servire. Asa ca am decis sa aleg linistea mea si sa mergem pe mana unor profesionisti. Eu trebuie sa recunosc ca am avut foarte mare incredere in alegerea lui Stefan si am semnat cu Salon du Mariage Saftica, desi nu il vazusem live niciodata. Am intrat prima data in locatie la degustare. Acum pot spune ca am facut cea mai buna alegere. Un atu a fost faptul ca in afara cortului este o piscina superba. Stefan isi dorea ca dupa nunta sa ramanem la un pool party. Asa ca am anuntat invitatii sa isi aduca si costumele de baie ;)
Alegerea fotografilor si a videografilor au fost cele mai simple decizii. Inca de acum 5 ani lui Stefan ii placeau modul in care lucrau Afina si Zoli de la Jambor Photography, si spunea ca atunci cand vom face nunta ii chemam pe ei. Desi au trecut cativa ani intre timp, cum am zis asa am facut. Trebuie sa spun ca cunoastem foarte multi fotografi extraordinari si oameni extrem de talentati, o parte dintre ei ne sunt prieteni dragi si i-am avut aproape si in ziua Z. Nu as fi avut nicio retinere in a incredinta amintirile oricaruia dintre ei. Oricum, Afina si Zoli au reusit sa surprinda foarte fidel nebunia nuntii noastre.
Am avut placerea sa ii avem aproape pe Calin Manescu, Dragos Badicu si George Grigore, videografi si oameni extraordinari, care au avut grija sa surprinda fiecare moment important, inclusiv atunci cand la ora 1 am facut, fara voie, prima baie in piscina.
Este dificil sa iei decizii legate de vestimentatie atunci cand in fiecare weekend ai ocazia sa vezi rochii fabuloase si accesori pe masura. Totodata ai ocazia sa vezi si partea mai neplacuta, auzind marturisiri de genul „de ce nu mi-am luat rochie scurta” sau „cum voi reusi sa dansez in rochia asta” si multe altele. Am petrecut mult timp cautand pe internet diverse modele de rochii. Trebuie sa recunosc ca nu am fost la probe la niciun salon, asta pentru ca imi doream ceva mai atipic. Intamplator am dat search „Short wedding dress” si am ajuns pe site-ul designer-ului englez Tobi Hannah unde am gasit un model extraordinar de simplu si de efect. Rochia se numeste Amaze, si m-am indragostit de ea la prima vedere. Tuturor celor carora le aratam fotografia le starneam admiratia. Chiar si dupa nunta primeam complimente legate de alegerea rochiei. Nu am avut incredere sa o comand de pe internet pentru ca nu stiam cum va veni pe mine, drept pentru care am facut un sondaj in randul fostelor cliente ale caror rochii stiam ca au fost facute pe comanda. Asa am ajuns la un atelier mic de croitorie unde Mihaela Istratescu mi-a facut rochia ideala pronind de la rochita de designer. Simt ca mi s-a potrivit ca o manusa. M-am miscat extraordinar de usor, si chiar am reusit sa inot si sa ies singura din piscina cand s-a umplut de apa.
Stefan nu este adeptul costumelor, el de obicei se imbraca casual, iar tenisii nu lipsesc aproape niciodata. Costumul de mire (pe care nu l-a putat decat vreo 2 ore) a fost cumparat de la Zara. In rest a purtat un tricou cu Superman.
Pe Dj Armand, cel care ne-a tinut pe ringul de dans toata noaptea, l-am vazut cu 3 saptamani inainte de nunta noastra. Desi aveam alte planuri, a fost un fel de dragoste la prima ascultare. Ne-am regasit in melodiile pe care le mixa si ne-am dat seama ca asta este atmosfera pe care ne-o dorim. Playlist-ul lui este putin mai neobisnuit pentru nuntile clasice. Cand am plecat dimineata deja totul era stabilit.
Nu am lucrat cu nicio firma de decoratiuni, asta pentru ca mi-am dorit ca decorul sa fie facut cu mana mea. Desi a fost multa munca si agitatie eu cred ca a meritat. Eu am realizat sticlele-vaza iar florile din ele, freziile au fost aduse separat de cei care ne-au facut si buchetele si lumanarile.
Ce ati pastrat si la ce anume ati renuntat din mersul obisnuit al unei nunti?
Am facut acest eveniment asa cum ne-am dorit. Am tinut sa ne reprezinte pe noi si nu dorintele unuia sau altuia. Ne-am pregatit la locatie unde am primit o camera superba cu baldachin. Alaturi de noi au fost domnisoare si cavalerii. Tot ei ne-au ajutat si la decorarea salii. Dupa aceea impreuna cu ei am plecat spre sedinta foto-video … la carting. Ne-am distrat de minune, baietii au facut cateva ture, noi fetele i-am aclamat si incurajat. Cununia religioasa a avut loc tot la salon, pe marginea piscinei. Pentru petrecere am ales sa mergem pe varianta bufet suedez. In proportie de 95% am avut numai invitati sub 40 de ani, asa ca nu ne-am facut probleme legate de alegerea acestui gen de servire. Am renuntat la meniul traditional inlocuind sarmalutele cu un delicios berbecut la protap. Fiecare a fost liber sa mance ce, cat si cand a dorit. S-a dansat aproape non-stop. Dupa petrecere, de fapt chiar in jur de ora 1 primii curajosi au intrat in piscina. Cu „ajutorul” unui prieten am facut si eu baie impreuna cu ei. Nu a fost nici un stres ca rochia era uda, ca parul era ciufulit (desi Valentin Dragomir il aranjase impacabil), doar machiajul facut de prietena si domnisoara mea de onoare Cosmina Kelemen a rezistat perfect. M-am schimbat intr-un tutu alb ce mi-l facusera felete la pretrecerea burlacitelor si un tricou alb. Petrecerea a continuat in acelasi ritm nebun.
Asadar, am renuntat la traditii pentru ca nu cred in ele. Nu cred in nistre traditii facute doar de dragul de a le face. Deseori mi s-a intamplat sa fiu intrebata cum se face una sau alta. De ce sa faci un lucru daca nu crezi in el, nu stii cum se face si cel mai important nu stii ce semnificatie are?!
In ultimele saptamani trebuia sa ne intalnim (noi, cavalerii si domnisoarele) cu Furnica – Dana Luca, o fosta clienta si o coregrafa extraordinara, insa nu am reusit sa ne sincronizam programul cu totii. Dansul mirilor a fost o harababura in care am dansat impreuna cu domnisoare si cavalerii, au zburat multe camasi in aer, iar la final eram toti supereroi. Pot spune ca a fost o improvizatie de moment, neavand nicio coregrafie.
Ati avut artificii pe tort? :)
Tortul a fost un alt lucru la care ne-am decis destul de repede. Am fost la multe cofetarii renumite din Bucuresti, insa nu am gasit nimic cu fructe, racoros si fara ciocolata. La un moment dat Stefan si-a adus aminte ca mancase un tort foarte gustos la un botez cu ceva timp in urma. Unul din avantajele faptului ca participam la atatea evenimente e ca am avut ocazia sa ne lovim de multi furnizori, sa vedem si gustam multe delicatese. Am mers pana la Ploiesti sa degustam torul „Muse” de la Delice International. Am renuntat la tortul traditional de nunta si am mers pe varianta prajiturica individuala pentru fiecare invitat. Mi s-a parut ca este mult mai elegant asa. De multe ori feliile din tort sunta taiate inegal, un invitat primeste cate o bucata f mare, iar altul nu primeste aproape deloc. Prezentarea tortului a fost foarte simpla.
Am ales sa nu folosim artificii sau alte nebunii. Eu merg pe principiul „less is more”.
Cu cat timp inainte ati inceput pregatirile?
Pregatirile pentru nunta le-am inceput foarte tarziu pentru ca ne-a prins valtoarea sezonului de evenimente. Pana cu aproximativ o luna inainte de eveniment totul s-a redus la cautari si idei gasite pe internet. Gasisem o multime de idei frumoase, insa din pacate timpul nu mi-a permis sa le pun pe toate in aplicare. Am inceput tarziu, insa intens. Asa cum spuneam putin mai sus am tinut mortis ca decorul sa fie facut de mine. Asa ca am ajuns ca in final sa pregatesc impreuna cu sora mea vreo 400 de fluturasi si floricele origami. Am facut si 130 de sticle colorate infasurate in snur. Acestea au avut rol dublu, atat ca decor pe masa (am pus in ele frezii albe) dar si ca marturie, fiecare invitat a luat acasa micuta vaza. Candy bar-ul a fost tot DIY, cu 2 zile inainte de eveniment impreuna cu mama mea am facut toate prajiturelele, iar Stefan s-a ocupat de achizitionarea bombonicilor.
Am avut foarte multe accesorii de petrecere, palarii colorate, ochelari haiosi, peruci cumparate din diverse locuri.
Care au fost particularitatile nuntii voastre?
Pentru ca suntem niste oameni veseli am decis sa face o nunta tematica plina de culoare. Asadar am mers pe ideea curcubeului. Rochita mea a fost scurta, iar domnisoarele de onoare au rochite corai cu spatele gol … in forma de inima. Cavalerii au avut papioane si bretele colorate. Mi mult decat atat fiecare dintre ei reprezenta un super erou, bineinteles Stefan a fost Superman. Asa se face ca in afara de cununia religioasa ei au stat imbracati in tricourile cu supereroi. Tricourile au fost pictate manual de Cosmina.
Bineinteles ca am anuntat si invitatii care au venit imbracati colorat. Le-am spus tuturor ca nu conteaza cum sunt imbracati atat timp cat se simt bine.
Cum se comporta alti furnizori de servicii de nunta in postura de invitati?
Hmmm …petrecerea a iesit extraordinar. A fost nebunie curata. Se poate vedea si in fotografii.
Probabil ca ceilalti s-au comportat exact cum ne-am comportat si noi. Este frustrant uneori sa iei parte la petreceri la care oamenii danseaza si se distreaza, iar tu muncesti. Dar vine un moment la care vei fi invitat si atunci defuleaza toate retinerile de pana atunci. Eu am fost extraordinar de fericita sa ii vad pe toti dansand si simtindu-se bine. Mare parte din cavalerii lui Stefan sunt tot din domeniu. Imi aduc aminte ca la un moment dat in timpul cununiei religioase cand stateam toti in line au inceput sa joace telefonul fara fir ;)
Chiar mi-a spus la un moment dat unul dintre chelneri ca daca toate petrecerile ar fi ca a noastra ar veni la munca cu placere. Ce pot sa spun?! Le multumesc inca odata tuturor pentru ca au fost alaturi de noi, pentru ca au fost nebuni, frumosi si pentru ca ne-au infrumusetat ziua. Am avut cei mai tari invitati!
Cum e sa fii de cealalta parte a aparatului foto o petrecere intreaga? Ati dat indicatii fotografilor si videografilor in vreun fel?
Pentru mine a fost o experienta cu adevarat deosebita sa ma aflu in fata atator obiective. Chiar le spuneam mereu in timpul pregatirilor ca ma simt ciudat. La inceput mi-a fost putin greu, insa dupa aceea m-am acomodat cu ei. Eu una m-am simtit speciala, am simtit ca e ziua mea. Ne-am distrat de minune cu totii. Lucrurile au venit in mod natural, atat la sedinta foto cat si pe parcursul intregii zile. La petrecere nu i-am mai simtit deloc. Imi aduc aminte ca ii ziceam mereu Afinei sa lase aparatul si sa danseze si ea. Am ales fotografi si videografi in care am avut incedere. I-am ales pentru ceea ce fac si le-am lasat libertate deplina, am considerat ca e important sa faca lucrurile asa cum stiu ei. Fiecare furnizor de astfel de servicii are stilul si modul lui de lucru. Este imortant ca mirii sa rezoneze cu fotografii/ videografii pe care ii aleg, sa aiba incredere in decizia pe care au luat-o si sa ii lase sa isi faca treaba asa cum stiu ei mai bine.
Ce ati invatat din organizarea nuntii voastre? V-ati schimbat ceva pareri despre miri sau despre furnizori?
Sunt multe lucruri pe care le-am invatat din experienta noastra atat ca fotografi cat si ca miri si organizatori ai propriei nunti. Am invatat ca trebuie sa fii cumpatat si sa investesti banii acolo unde trebuie. Reusita unui eveniment nu tine de bugetul pe care l-a avut, de suma data pe rochie, pantofi sau de cat de scump este aranjamentul floral. Consider ca e important ca evenimentul sa te reprezinte. E bine ca uneori sa mai lasi de la tine si sa mai faci mici compromisuri, insa nu trebuie sa te indepartezi de ceea ce iti doresti cu adevarat. Cred ca e important sa ai langa tine oameni pe care te poti baza, oameni care accepta te sprijina si accepta invitatia cu bucurie si drag.
Tot ce stiu e ca a fost cea mai cea petrecere din viata noastra. Multi invitati ne-au spus ca a fost cea mai tare si nebuneasca nunta la care au luat parte. Feedback-ul pe care l-am primit dupa nu a facut decat sa imi confirme ca am luat cele mai bune decizii legate de toate aspectele nuntii noastre.
Pana la urma, ne-am organizat nunta asa cum ne-am dori sa fie nuntile pe care le fotografiem si filmam…
Credit foto: Jambor Photography
