Ploaia imi confirma sentimentele. Unele povesti de dragoste nu i-au rezistat. Culorile lor prost imprimate au devenit spalacite. Ploaia actioneaza ca un revelator fotografic care, sub lumina rosie, da viata imaginii. Ea desavarseste cristalizarea.
Uneori, ploaia ma face sa ma indragostesc fara sa stiu de cine. Intr-o zi, cu tamplele zvacnind si inima gata sa-mi plesneasca, i-am vorbit unui prieten despre pasiunea mea. Acesta m-a intrebat despre cine este vorba. I-am raspuns ca nu o cunosc inca. Dar eram sigur ca exista: ploaia nu ma minte niciodata. Pentru o vreme, traiesc o poveste fara certuri si fara gelozie, dar si fara sarutari si fara margini. Nu mai trece mult si aceasta iubire oropsita se si intrupeaza. Ploaia are putere de premonitie. Ea imi prevesteste ce femeie voi iubi, la fel cum vantul Suestados ii avertizeaza pe argentinieni ca incepe furtuna.
Ploaia cade asa cum si noi cadem in mrejele iubirii: sfidand orice previziune.
Martin Page – Despre ploaie
Credit foto: Imagia
