Nunta s-a incheiat. Pregatirile incepute cu un an in urma s-au concentrat intr-o singura zi dedicata unui eveniment extrem de important. Toata emotia, toata presiunea, nervii, compromisurile, bucuriile, exaltarile s-au strans pentru aceasta unica zi. Stiu, s-a zis de nu stiu cate ori: „singurele lucruri cu care ramai sunt fotografiile”. Nu-i chiar asa. Ramai cu mai mult de atat: cu amintirile din memoria voastra si a celor prezenti, care da, se estompeaza in timp, cu emotii care nu pot fi repsoduse de absolut nimic, decat in parte – da, si ele se vor estompa in timp. Ramai inclusiv cu obligatii si cu nemultumiri din partea unora, dar daca ultimele se vor estompa si ele, primele vor trebui stinse. Din fericire, in cel mai bun caz – adica sa nu le simti ca pe o obligatie. Dar intr-adevar, fizic, raman doar „inregistrarile” a ceea ce s-a intamplat: fotografiile si inregistrarea video. Daca nu vreti sa ramaneti fizic cu cateva cuptoare cu microunde, cititi articolul colaboratoarei noastre, Andrada Sas sa va lamuriti ce si cum.
Hai sa vorbim putin despre inregistrarea video. Cu ani buni in urma, rolul cameramanului la nunta era, desigur, sa inregistreze tot ce se intampla, pentru a ramane in amintirea tuturor cat mai exact ceea ce s-a intamplat. Rol documentar, adica. Dar lucrurile se infierbantau si trebuia negresit inregistrata partea cu darul – care, in functie si de zona, se striga de cele mai multe ori: care cat a contribuit la viitorul material al cuplului. Nu de alta, dar inregistrarea video urma sa fie „proba in instanta” si folosita la partea de stingere a obligatiilor de care vorbeam mai devreme. Eh, intre timp, s-au gasit solutii ceva mai elegante de rezolvare a problemei darului, si incet-incet, rolul inregistrarii video a ramas doar cel documentar, castigand teren latura artistica.
Acum o intrebare: de cate ori ati fost invitati la prieteni de-ai vostri la care ati fost sau nu prezenti la nunta cu promisiunea ca va veti uita la DVD-ul (caseta video, remember?) de la nunta? Cum ati descrie fiorul de groaza care v-a cuprins la gandul ca veti sta 3 ore intepeniti in fotoliu obligati sa va uitati la cadre care nu se mai termina? In fond, cat de bun trebuie sa fie un film incat sa te uiti la el 3 ore fara sa te plictisesti? Si vorbim de un film cu o regie coerenta, dinamica, intriga etc. Dar la 3 ore de filmare de la nunta??? Bun. Daca ati simtit fiorul amintit, atunci analizati acest aspect si din perspectiva mirilor: da, e firesc sa vrei sa primesti cat mai mult pentru banii pe care ii dai videografului. Insa cantitate nu inseamna neaparat calitate. In cinematografie, cadre lungi se practica doar la filmele rusesti si frantuzesti unde nu se „intampla” nimic vreme buna, fiind o chestiune de atmosfera. Desigur, o remarca superficiala, dar intelegeti ideea. Pentru ca un film sa fie dinamic, cadrele trebuie sa fie lungi de cateva secunde doar. Iar maiestria editarii unui film artistic sta in a pastra esenta, in asa fel incat fiecare minut din film sa fie interesant. Asa se explica de ce in tari hai sa le spunem mai avansate din punctul asta de vedere, exista de ani de zile obiceiul ca filmul de nunta sa aiba maxim 45-60 de minute. E adevarat, nuntile in Romania au o durata muuuult mai mare decat in restul Europei vestice sau in Statele Unite, dar asta nu are legatura cu atentia privitorilor. Sa zicem ca altii nu au rabdarea sau interesul sa vizioneze 3 ore de filmari. Dar mirii? Pentru ei exista o alta implicare emotionala, deci vor fi mai interesati, nu-i asa? Pai nu chiar. Intrebati orice cuplu care detine o filmare de genul asta si intrebati-i de cate ori au vizionat „caseta”? O data dupa nunta cand au au primit filmarea. Apoi inca o data cand au venit niste rude care nu fusesera prezente la prima vizionare. A treia oara au luat telecomanda si au dat inainte pentru a le arata celor prezenti si exasperati momentele mai importante. „Highlights”- urile, adica. Retineti-l, caci e un termen din ce in ce mai folosit in limbajul videografilor. „Best moments”. Clipul acela video de 4-5 minute editat ca un videoclip muzical, plin de dinamica, care lasa pe toata lumea cu gura cascata (daca e facut bine) si care contine toata esenta unei singure zile. Si da, pe langa acesta, in mod normal ar trebui sa mai existe un clip de maxim 45-60 de minute care acopera intreaga zi cu toate momentele, nu doar esentialul, 60 de minute dinamice care ar trebui sa tina pe oricine cu ochii in ecran fara sa caute o scuza de a merge la baie sau de a da un telefon urgent. Si asta in ideea ca mai bine sa ai un videoclip de 45 de minute despre care sa vorbeasca toti dupa ce l-au vazut, in care sa regasesti dinamica si emotia unui eveniment, decat sa fii posesorul unui film plictisitor de cateva ore pe care odata vazut nimeni nu va mai vrea vreodata sa fie supus supliciului de a-l mai suporta.
Mai multe despre macarale, steadicam, elicoptere si alte cuvinte care sunt incluse in oferta de servicii ale unui videograf, o sa va spunem intr-un articol viitor, invitand unul dintre talentatii profesionisti sa va povesteasca cu propriile lor cuvinte despre cum vede el rolul si executia filmului de nunta.
Credit foto: Imagia
Credit video: Timotei Jinar