Pentru azi, ne propunem sa va prezentam cateva aspecte legate de realizarea invitatiilor de nunta. Asa ca o lasam pe Oana Hajos sa “vorbeasca” in cele ce urmeaza:
Hobby-ul meu este si job-ul meu si-l iubesc din toata inima. Implicarea este totala, cu suflet, inima, trup si iarasi suflet… Sunt un “monstru” perfectionist si numic nu ma multumeste pe deplin.
Cu toate acestea, atmosfera in atelier este foarte relaxata, glumim, fredonam melodii, povestim si lucram. Telefonul suna continuu, e-mail-urile curg, deja ma gandesc sa angajez o secretara :)
Cel mai greu este cu ordinea. Pur si simplu nu pot lucra daca totul e aranjat si ordonat. Haosul ma inspira cel mai mult; noroc cu fetele care in fiecare zi mai aranjeaza lucrurile, altfel ne-am ineca in hartii si hartiute…
O invitatie se naste in mediul digital, se concretizeaza pe hartie la baietii de la print si este finalizata la noi in atelier, taiata, indoita, aranjata cu fundite, apoi impachetata impreuna cu surorile ei si trimisa catre client prin curier.
Pare foarte simplu, un drum lin si de rutina. Ei, nu este deloc asa! Ne-am confruntat cu sute de probleme, nici nu stii de unde apar si cum sa le faci fata. Acum cand ma gandesc mi se par amuzante, dar atunci nu stiam “pe unde sa scot camasa”.
Imi amintesc ca anul trecut, eram intr-o pauza de masa la “plimba-tava”. Si, ca de obicei, suna telefonul. Clienta: “Buna, mi-au ajuns invitatiile, sunt foarte frumoase, dar… nu sunt ale mele!” Era sa scap tava! Am linistit-o si apoi am inceput sa sun pe toata lumea, sa vad unde s-a facut greseala, si intr-un final am descoperit ca domnul curier a inversat destinatarul pentru doua colete: unul din Suceava si altul din Craiova, diametral opuse! Curierul a fost certat, coletele retrimise si toata lumea fericita in final :)
Sunt multe patanii, mai ales in perioadele de varf cand panglicile zboara prin atelier, ghilotinele merg non stop si mainile fetelor fac fundite si in somn! E foarte greu sa plec in concediu si de obicei plec cu inima stransa si cu telefonul tot timpul incarcat si langa mine.
Imi place foarte mult cum am evoluat, se vede in fiecare an. La inceput faceam fundite leganand copilul pe picioare, ca adormeam amandoi inconjurati de invitatii, iar cutiile pentru ambalat le procuram de la saloanele de coafura – foste ambalaje de la vopsea de par :)) Acum am o echipa alaturi, un atelier si multi colaboratori, inclusiv pentru cutii facute special sa incapa majoritatea invitatiilor, iar anul viitor vor fi si personalizate.
Pasiunea si bucuria de a face ceea ce-ti place depasesc orice greutati si te rasplatesc in final cu aprecierea clientilor si recomandarea acestora.
