Voia buna, fotografiile si oamenii deosebiti fac echipa buna in zile speciale precum ziua nuntii. Asa ca azi va povesteste fotograful profesionist Alina Botica despre o nunta pe care a fotografiat-o cu mare drag. Si daca va trece prin minte ca povestile spuse de fotografi sau de alti furnizori sunt de multe ori ,,inflorite” sau ,,imbunatatite” va oferim si varianta miresei la toata povestea. Va invitam sa identificati diferentele :) :

Nunta Gabrielei si a lui Tudor este una dintre nuntile mele preferate pentru ca, asa cum se spune in engleza, „They had me at hello!”. Comunicarea noastra si modul in care ne-am cunoscut a fost, in prima faza, la nivel virtual. Am primit de la ei un e-mail personalizat (lucru care m-a impresionat), care a iesit in evidenta din multitudinea de e-mailuri scurte in care eram intrebata ce pachete de nunta am si cat costa. A fost, pe scurt, un e-mail la care noi, fotografii de nunta, visam. Citeam acest e-mail in concediu, pe o plaja insorita din Grecia, jubilam de fericire si nu m-am putut abtine sa-mi incalc programul de concediu, asa ca le-am raspuns instant.

f64.ro%20

E-mailul lor incepea intr-un mod atat de cald, primitor si relaxat cu „Salutare, Alina draga” si continua la fel, cu o mica povestioara despre cand a primit Gabriela inelul de la Tudor. Mi-au povestit in cateva cuvinte despre ei, despre felul lor de a fi, despre pasiunile lor si despre echilibrul care se gaseste in relatia lor, chiar daca sunt doua firi diferite. Mi-au spus ca le place rock-ul si ca se iubesc enorm, iar la sfarsit, mi-au atasat si cateva imagini cu ei doi din locurile lor preferate sau locuri care le-au ramas in suflet si i-am vazut astfel in cateva ipostaze din viata lor de zi cu zi, le-am vazut modul de a fi si reactiile spontane de care care imi inchipuiam ca voi avea parte si la nunta lor. Stiam ca vreau sa le fiu fotograf in ziua nuntii si ca sunt doi oameni care imi vor deveni prieteni!

image1-alina botica-nunta-reala

Pentru ca m-au fermecat total de la primele cuvinte, am ajuns si la o intalnire face to face, o intalnire relaxata de povesti si voie buna, la fel ca si nunta lor de altfel. Am cunoscut doi oameni care chiar se iubesc enorm. Tudor este impunator prin fizicul lui, dar in acelasi timp are un suflet bland si sunt convinsa ca face tot ii sta in putinta sa o stie pe Gabriela fericita. Gabriela este o minunatie de femeie, cu niste ochi de un albastru fermecator, un suflet ce imbina tandretea si delicatetea, cu extrem de mult optimism si dinamism.

image2-alina botica-nunta-reala

Nunta a avut loc munte, la Predeal – locul lor de suflet – intr-o zi frumoasa de august, mai exact 30 August 2014. Am ajuns cu o zi inainte de nunta in Predeal si am fost intampinata de Gabriela cu replica „Raza mea de soare, ce bine ca ai venit!”, asa ca ce altceva as fi putut sa simt decat euforie maxima :) ? Dupa ce mi-am revenit din reverie, am petrecut vreo cateva ore vorbind ca si cum ne-am fi cunoascut de-o viata si seara s-a incheiat, la fel cum a inceput, cu Gabriela zicandu-mi „Ce bine imi pare ca am vorbit. Ai reusit sa ma relaxezi!”.

A doua zi am inceput cu pregatirile undeva in jurul orei 12:00 la Hotelul Rozmarin, acolo unde urma sa aiba loc atat cununia religioasa, cat si petrecerea din ziua nuntii. Am gasit in camera de hotel o Gabriela foarte emotionata, alaturi de mama ei si prietenele ei dragi – toate la fel de emotionate :) Baietii erau relaxati, ca in majoritatea cazurilor, intr-o camera la un etaj mai jos sau pe terasa hotelului.

image3-alina botica-nunta-reala

image4-alina botica-nunta-reala

image5-alina botica-nunta-reala

image6-alina botica-nunta-reala

image7-alina botica-nunta-reala

Dupa fotografierea pregatirilor am mers, in graba, catre locatiile pentru sedinta foto, sedinta foto care a durat maxim 30 minute cu tot cu drum, din pacate.

image8-alina botica-nunta-reala

image9-alina botica-nunta-reala

image10-alina botica-nunta-reala

image11-alina botica-nunta-reala

De la sedinta foto ne-am reintors la hotel pentru cununia religioasa care a avut loc afara, in aer liber, pe terasa. Am reusit sa surprindem cateva cadre de socializare in lumina blanda a unei dupa-amiezi la munte si apoi am fotografiat cununia religioasa a Gabrielei si a lui Tudor, cununie religioasa plina de momente de emotie, dar si momente vesele – caracteristici care apartin celor doi protagonisti.

image12-alina botica-nunta-reala

image13-alina botica-nunta-reala

Dupa cununia religioasa ne-am indreptat catre sala restaurantului, sala caracteristica zonei de munte, cu un semineu imens si tot decorul faurit din lemn, de la scaune pana la candelabre.

image14-alina botica-nunta-reala

Cu toate ca sala era destul de mare, cat sa adaposteasca mai mult de 200 de persoane, ne-a intampinat cu o atmosfera calda si intima. Ceea ce m-a incantat foarte mult la petrecerea nuntii este faptul ca servirea antreului s-a facut imediat ce invitatii incepusera sa soseasca, iar deschiderea nuntii, cu primul dans al mirilor, a avut loc la maxim o ora de la ora oficiala trecuta pe invitatii.

image15-alina botica-nunta-reala

Astfel, oamenii nu au avut timp sa se plictiseasca, tonusul lor nu a scazut pe masura ce asteptau aperitivul si deschiderea nuntii, iar atmosfera generala a fost una animata si mai tot timpul cu prezenta invitatilor pe ringul de dans.

image16-alina botica-nunta-reala

image17-alina botica-nunta-reala

Tortul s-a servit la ora 2:00 si nunta s-a incheiat la o ora decenta pentru toata lumea.

image18-alina botica-nunta-reala

Astfel, ca si fotograf de nunta, am avut atmosfera necesara surprinderii unor cadre dinamice si pline de veselie si voie buna si am reusit sa-mi sustin tonusul pana la sfarsitul nuntii avand in vedere ca aceasta nu s-a incheiat la ora 5:00 dimineata, cand deja randamentul unui om scade. As sfatui toti mirii sa conceapa asa programul petrecerii astfel incat invitatii sa poata profita la maxim de timpul pe care il au la dispozitie si la fel si fotograful vostru.

Dupa servirea tortului am fost invitati la un minunat foc de tabara care a fost punctul de incheiere a nuntii pentru mine si asistenta mea deoarece trebuia sa ne reintoarcem in Bucuresti pentru un botez. Insa pentru Gabriela, Tudor si prietenii lor petrecerea a durat pana in jurul orei 4:30 dimineata, din cate ne-au povestit :) Daca nu am fi avut eveniment a doua zi cu siguranta am fi petrecut alaturi de ei pana dimineata deoarece ne-am simtit ca intre prieteni si am fost tratate ca niste amci vechi si buni.

image19-alina botica-nunta-reala

Aceasta a fost varianta mea de poveste despre nunta acestor minunati miri, asa ca se cuvine sa aflati si cateva cuvinte de la Gabriela, mireasa in cauza, care a fost tare dornica sa va povesteasca despre cea mai frumoasa zi:

Povestea lui 30 august 2014

Frumosul tot a inceput cu fix trei ani inainte sa facem cununia civila, cand printr-o frumoasa intamplare am ajuns impreuna la acelasi concert – Deftones, intr-un 13 august de 2011 foarte calduros.

A inceput cu o bere (ca doar era cald), care s-a transformat in mai multe, care s-au transformat apoi in 7-8 ore de povestit o viata. Totul a fost rapid si tare tumultos si, cum dragostea este mare, dupa nici doua saptamani ne-am mutat impreuna. Ne-am plimbat mult, am urcat poteci frumoase de munti falnici, ne-am balacit in ape colorate frumos in albastru, ne-am zbantuit pe metale pe la concerte, ne-am imbratisat cu drag si ne-am tinut de mana in toate micile/marile noastre aventuri. E frumos sa iubesti asa fain de puternic – te consuma, dar e parca din alta lume. De la inceput am zis ca atunci cand ne vom casatori va fi pe 13 august, ca sa nu tinem minte atatea date. LOL. Zis si facut, se pare.

Prin februarie anul acesta am vizitat minunata Barcelona de care sunt indragostita de prin clasa a 6-a. Aveam sa stam 5 zile acolo, iar eu eram incredibil de entuziasmata – Tudor la fel. Dupa 3 zile de plimbari nesfarsite pe stradute, prin muzee si bistrouri care mai de care mai fistichii si inedite pe care le absorbeam ca un burete, decidem sa vizitam acvariul, apoi sa urcam pe Muntele Tibidabo unde imi doream sa ajung de cand am vazut prima data seria “Friends” (referinta la Joey’s Mount Tibidabo story). Pe un vant teribil, ajungem in varful muntelui si admiram superba Barcelona care se intindea pana-n albastra Mediterana. Pe turnul unei vechi catedrale, avand Barcelona la picioare, al meu barbos avea sa ma intrebe: “Will you marry me?”. Eu stiindu-l trol, socata maxim – pentru ca nici prin gand nu mi-a trecut asa ceva, ii raspund: ,,Tu vorbesti serios?”, el imi raspunde printre dinti, cu inelul in mana ca ,,Da!”, iar eu ,,Atunci DA!”. Aveam gura pana la urechi si eram intr-un mare soc, am putut vorbi abia peste 15-20 de minute, in timp ce ne intorceam spre casa. Au urmat felicitarile de rigoare din partea prietenilor care stiau de pe Facebook si evident a mamicilor care au ajutat la alegerea frumosului inel.

Intorsi din excursie, am hotarat sa facem nunta anul acesta si usor-usor am invadat Pinterestul, cu toate ca aveam o idee despre cum as dori sa fie, dar nu aveam un film complet. Imaginatia imi fugea de la o idee la alta, cum s-a intamplat de altfel pana in ziua nuntii. Stiam ca vrem sa fie altfel! Asta a fost ideea de baza si ne-am tinut de ideea asta cu dintii. Nu voiam voal, trena sau sirena, nu voiam tocuri, nu voiam in biserica, nu voiam pinguin sau gaina, sau ia-ti mireasa ziua buna. Voiam rock si bere la draft!

Evident, cautarile au inceput cu locatia, stiam ca vrem la munte. Am stabilit data in ultima sambata de vara – 30 august. Apoi a urmat rochia pe care multe mandre o viseaza de mici. Eu nu prea. Vroiam sa fie ca o vata de zahar zapacita si cam atat. Nu am gasit nimic sa-mi placa 100%, drept urmare am decis sa o fac pe comanda, designul hotarand-ul in 5 minute. Bun, am mai taiat ceva de pe lista :)

Am ajuns si la fotograf. Mie mi se scurgeau ochii in stanga si-n drepta, iar Tudor nu avea rabdare sa admire atatea site-uri frumoase de oameni super talentati, drept urmare m-a rugat sa-i fac un shortlist de trei care-mi plac cel mai si cel mai mult. Alegerea a durat aproape o saptamana pentru mine, iar pentru Tudor cam un minut. Cum a vazut fotografiile Alinei mi-a spus ca trebuie sa ne vedem cu ea. Zis si facut – stabilim o intalnire casual la o bere. Ne-a placut maxim de ea, iar cand am ajuns acasa am zis amandoi ca se potriveste perfect cu noi si nu am mai luat in considererare pe altcineva.
invitatiile le-am dat prin e-mail intr-o prezentare draguta in Power Point.

Au trecut zilele si a venit minunatul 13 august cu cele 40 de grade ale sale, am spus ,,Da!” in cinci minute si am fugit la aerul conditionat de acasa. Am ridicat rochita de vata de zahar care-mi venea perfect si am trimis-o la Predeal. Nu aveam flori, make-up artist si incaltari, Tudor nu avea tinuta, iar toata lumea se agita in jurul nostru. Am fost in sambata cu o saptamana inainte si am rezolvat cu costumul si camasile colorate in primul magazin in care am intrat, iar intr-o seara ceva mai racoroasa ne-am cumparat tenisi asortati.

image20-alina botica-nunta-reala

Ajunsi la Predeal cu 2 zile inainte de marele eveniment, am pus la punct ultimele detalii. Vineri a ajuns gasca de prieteni si draga mea Alina, raza mea de soare cum imi place mie sa-i spun :). Si cum n-ar fi fost nunta noastra daca n-am fi petrecut pana la 4 si jumatate dimineata cu o seara inainte, ne-am trezit in dimineata nuntii cu o frumoasa si usoara mahmureala care ne-a luat gandul de la micile emotii. Totul s-a desfasurat intr-un fast forward continuu de coafat, machiat, aranjat coronita de flori, facut unghii. Desi trebuia sa fiu gata la ora 13.00, abia la ora 15.00 am reusit sa ma impachetez si sa fugim la repetitia de dans care nu s-a lasat fara incidente amuzante pentru ca salabisem vreo 4 kg si rochia mea frumoasa si pufoasa nu-mi mai venea perfect.

Intr-un val-vartej am ajuns si la sedinta foto pe care am facut-o cu muntii in spate si ciulini in rochie, cu dragul nostru cuplu de onoare, Mona si Andrei, cu care ne-am distrat maxim, cu minunatul meu sot care ma facea sa rad cand trebuia sa fim romantici si seriosi, cu frumosii oameni care ma rugau sa ma pozeze pentru ca n-au mai vazut mireasa asa frumoasa – hai sa fim realisti ca sunt :). Intr-o viteza maxima am ajuns si la cununia in aer liber asa cum ne-am dorit-o, sub o arcada superba de flori si bumbac si colivii albe, cu muntii aproape si oameni dragi. Cum nu mancasem aproape nimic in ziua respectiva, la momentul piscotului si al vinului m-am ametit instant.

A inceput petrecerea si mult asteptata zbantuiala care a durat cam 12 ore – si parca au fost asa putine… A fost o zi minunata si plina de surprize si mai minunate de la oameni faini si dragi.

image21-alina botica-nunta-reala

Unul dintre momentele mele preferate a fost planuit de dragul meu sot – si anume hora de haiduci in jurul meu pe piesa ,,Nunta” de la Phoenix, in care mi-au fugit din ochi lacrimile.

image22-alina botica-nunta-reala

Am fugit de hotii care m-au furat desculta inapoi la sotul meu, am aprins lampioane, am facut foc de tabara, am zambit cu baloanele uriase de sapun, am baut bere la halba, am aruncat buchetul de doua ori (pentru ca prima data l-a prins nasa), am dansat pe AC/DC si pe Subcarpati. A fost o zi plina de momente neasteptate pe care le-am primit cu bratele deschise. Uitandu-ne pe fotografii, nu am schimba absolut nimic din ziua noastra. Si desi oamenii din jurul nostru ne credeau nebuni, au spus ca n-au fost la o petrecere mai faina si ca nu s-au distrat vreodata la vreo nunta asa de tare. Iar a doua zi am luat-o de la capat, dar acasa la gatar cu rock si bere.

Asa ca dragii mei asta va recomand, sa planuiti acest eveniment dupa sufletele voastre, sa ascultati de sfaturi in masura in care se potrivesc cu viziunea voastra, pentru ca ideal faceti asta o data in viata si trebuie sa va aduceti aminte de fiecare moment cu mare drag. Sa fiti relaxati si sa zambiti cu gura pana la urechi, sa fiti voi unul cu altul – si orice s-ar intampla in ziua respectiva sa va amuze si sa va distreze. Rock on! :)