Pentru ca povestile de dragoste merita impartasite, iata una relatata prin imagini de catre Photomicona si prin cuvinte de catre Alina – mireasa ce si-a continuat povestea de dragoste cu o nunta interculturala memorabila.
Alina si Carlos. Ea romanca, el mexican. Wow! Din prima clipa m-am gandit la ceva exotic. Mi-a povestit Alina ca la eveniment va participa si familia lui Carlos si prietenii lui din Mexic. “Nunta asta va fi grozava!” – a fost prima mea reactie. Ma bucur cand am parte de ceva diferit, de interactiune cu diferite culturi, mentalitati. Am avut marea placere sa descopar si sa fotografiez oameni deosebiti, eleganti, amabili si cu un bogat simt al umorului. Nunta Alinei si a lui Carlos ne va ramane in suflet pentru ca a fost o experienta unica si ne bucuram enorm sa impartasim povestea lor. In cateva cuvinte, a fost o nunta vesela, energica, amuzanta, cu griji si emotii, lacrimi si eliberare, implinirea viselor, unirea destinelor. E una dintre putinele nunti de la care am plecat la ora 7 dimineata fara sa ne simtim obositi. – Natalia Mandru
Povestea Alinei:
Eu si Carlos ne-am cunoscut acum 10 ani, in Bucuresti. El vizita niste prieteni, fiind pentru prima oara in Romania si in aceasta parte a Europei. Nu cred ca in acele vremuri aveam multi vizitatori mexicani. Era ceva exotic si telenovelele erau la mare moda. Am ramas prieteni si am corespondat din cand in cand de a lungul anilor. Imi placea mult sa vorbesc cu el si, in plus, imi exersam limba engleza si limba spaniola.
Dupa aproximativ 6 ani de corespondenta, timp in care am vorbit despre orice: vacante, muzica, filme, viata, iubiti etc., Carlos mi-a impartasit sentimentele pe care le avea pentru mine si dupa ce eu am despicat firul in 100, am decis sa incercam sa avem o relatie. Am inceput sa vorbim zilnic si ne-am vizitat cat de des am putut, insa niciodata nu a fost de ajuns. A fost greu, am depasit tot felul de obstacole: distanta geografica, diferente sociale si culturale, ca sa nu mai vorbim de diferenta de fus orar de 8 ore! El calatorea foarte mult din pricina jobului sau, lucru care a facut comunicarea si mai grea. Eram dependenta de telefonul mobil si de internet – telefonul ajunsese sa fie o extensie a corpului meu. Daca cumva nu mai aveam conexiune la internet era tragedie nationala!
Nimic nu a fost normal in relatia noastra. Carlos m-a cerut in casatorie prin telefon, iar parintii nostri s-au cunoscut pe skype cu 4 luni inainte de nunta. Inelul de logodna l-am primit o luna inainte de nunta. Dupa cum spuneam, nimic din relatia noastra nu a fost normal.
Despre pregatiri. O nunta organizata doar de mireasa…
Pregatirile le-am inceput inainte cu 5 luni de nunta. Intorcandu-ma din Mexic in ianuarie 2013 am decis sa ne casatorim in luna iunie. Chiar daca am avut putin timp la dispozitie pentru a organiza nunta, mi-a placut enorm de mult sa o organizez. Atunci eram asistent director comercial la cea mai mare companie de energie asa ca eram foarte organizata, atenta la detalii si aveam si experienta in organizarea de evenimente corporate. Organizarea nuntii mele a trecut imediat pe primul plan, a devenit un obiectiv foarte important pentru mine pentru ca am dorit sa fie capodopera mea – cel mai frumos eveniment pe care l-am organizat vreodata.
In plus, eram ca orice mireasa care isi vizualizeaza nunta si stie exact cum va fi. Tinand cont de toate aceste detalii, am organizat singura nunta, planificand totul la cel mai mic detaliu, avand in cap exact ce imi doream. Pe langa organizarea nuntii, trebuia sa organizez si venirea familiei si a prietenilor mirelui. Marea majoritate erau pentru prima oara in Romania, asa ca m-am ocupat si de un tur de Bucuresti si Valea Prahovei. A fost o intreaga nebunie! Timp de o saptamana nu am dormit mai mult de 3-4 ore pe noapte si nu aveam timp de stat. Venirea grupului de 15 mexicani petrecareti care au stat o saptamana in Romania, organizarea de activitati pentru ei, cazari, transferuri aeroport, vizite etc. si in acelasi timp organizarea nuntii mele. A fost o experienta epuizanta, dar foarte frumoasa :)
Povestea rochiei de mireasa este o adevarata telenovela. Nu aveam o data pentru nunta noastra, Carlos era in Londra la un master si decisesem ca dupa terminarea masterului ne vom casatori – deja ma ceruse in casatorie. Prietena mea Alexandra se casatorea in august si in luna ianuarie am mers cu ea in cautarea rochiei de mireasa. Stand intr-un binecunoscut magazin de rochii de mireasa si prietena mea facand probe de zor, am observant o rochie superba. Am admirat-o cateva ore si la plecare am decis sa o probez. Niciodata nu am crezut in cliseul conform caruia in momentul in care imbraci rochia de mireasa, simti ca aceea este the one for you. Dar asa s-a intamplat! In momentul in care am imbracat rochia, am simtit ca este rochia mea, era pe masura mea si am avut un deja-vu. Nu aveam bani la mine pentru a cumpara o rochie de mireasa pentru ca nu pornisem la drum cu acest scop. Am decis totusi sa cumpar rochia, iar prietena mea m-a ajutat. Dar nu puteam sa aduc rochia acasa, parintii mei ar fi zis ca sunt nebuna – repet ca nici nu aveam stabilita data nuntii – asa ca o alta prietena draga a tinut-o pana cand am avut nevoie de ea. Am simtit ca este rochia perfecta pentru mine, niciodata nu am mai cautat rochii si nici nu mi-am dorit alta rochie.
Si alegerea locatiei de nunta a fost ceva supranatural. Imediat dupa intoarcerea mea din Mexic, am inceput sa caut locatii pentru nunta, iar dupa vizionarea a doua locatii, am ajuns la un salon magic care m-a vrajit complet si am stiut ca este pefect pentru ce imi doream, asa ca am semnat imediat contractul. Aranjamentele florale au fost alese cu multa atentie, in centru au fost orhidee (florile mele preferate) si totul a fost astfel incat sa iasa acestea in evidenta. Tortul – si el decorat cu orhidee – a fost un deliciu din mousse de ciocolata alba, neagra, caramel si visine.
Carlos s-a ocupat personal de muzica, nelipsind horele, sarbele, muzica internationala, dar nici salsa, samba, rumba, cumbia. A fost mai mult decat o nunta! A fost o petrecere pe cinste, o experienta unica pentru toata lumea, un mixt cultural.
Toata nunta a fost personalizata, am dorit ca invitatii sa ramana cu amintiri minunate, m-am gandit foarte mult la invitati, la martorii fericirii noastre. Nu am dorit ca marturile nuntii noastre sa fie banale incat sa fie uitate intr-un sertar asa ca le-am personalizat si pe acelea. Invitatii romani au primit, intr-o cutiuta cocheta, o sticluta de tequila si bomboane traditionale mexicane, iar invitatii mexicani au primit – in aceeasi cutiuta – o sticluta de palinca si bomboane Rom.
Unul dintre momentele cele mai frumoase a fost rascumpararea miresei, invitatii mexicani fiind fascinati de acest obicei. Mirele a trebuit sa treaca probe grele (si nu orice probe :) respectiv sa bea doua tequilas cu vierme (tequila cunoscuta si sub numele de mezcal) si sa cante doua melodii din repertoriul cantaretilor mexicani mariachi. Mirele a trecut aceste probe cu success in ovatiile invitatilor!
Amintiri de neuitat pentru invitati…
Ne-a bucurat enorm faptul ca invitatii nu se mai dadeau dusi desi se terminase timpului rezervat pentru nunta noastra, ce s-a adeverit a fi una exceptionala, in care toti invitatii s-au simtit foarte bine. A fost minunat sa vedem ca atat invitatii romani cat si cei mexicani nu au incetat sa danseze impreuna, a fost extraordinar sa vedem ca nu au existat “bisericute mexicane” sau “bisericute romanesti”. Fotografii au evidentiat cum nu se putea mai bine acest lucru – au stiut sa scoata in evidenta trairile invitatilor si pentru asta le multumim mult!
Nunta noastra a fost o experienta minunata si unica, fiind si inceputul unei noi vieti pentru amandoi. Am inceput o noua etapa a vietii mele alaturi de persoana iubita departe de Romania, in Mexic, pastrand nunta in suflet ca o amintire extrem de draga.
Va puteti delecta cu mai multe imagini de la aceasta nunta deosebita, dar si de la alte nunti memorabile pe pagina de portofoliu a Photomicona.
