In Coreea casatoria inseamna unirea a doua familii si nu doar unirea a doi indivizi – soarta casniciei depinde de valoarea cadoului de nunta daruit parintilor mirelui si parintilor miresei. Casatoriile in mod traditional erau aranjate de catre parintii mirilor sau de catre petitori, fara ca mirii sa se cunoasca inainte de nunta. In prezent, acest lucru este mai rar, primand casatoriil liber alese.

Coreeni au un respect deosebit pentru stramosi si numele lor de familie si de aceea miresele nu adopta numele mirelui la casatorie.

Tinutele mirilor dateaza de pe vremea Dinastiei Joseon, cand femeile si barbatii din familiile regale purtau asemenea tinute la evenimente si ceremonii.

Mireasa poarta o fusta cu talie inalta, o jacheta scurta rosie cu maneci lungi si doua panglici innodate, accesorii de par specifice, pantofi din matase cu sosete albe din bumbac si o esarfa mare decorata cu diverse elemente (de exemplu, cocori ce simbolizeaza “o viata lunga”). Punctele rosii de pe obraji (yonji and gonji) sunt pentru a indeparta spiritele rele si a reflecta puritatea si iubirea miresei.

Mirele poarta pantaloni largi legati cu snururi pe glezne, sacou albastru cu maneci largi, palarie neagra si, eventual, o vesta.

Varsta potrivita pentru casatorie este de 18 ani pentru baieti si 16 ani pentru fete, cu acordul parintilor, respectiv 20 ani pentru ambii, in mod liber.

Etapele unei nunti coreene sunt trei la numar: discutia despre nunta, ceremonia de nunta, celebrarea nuntii prin momente si parade.

Un prim stagiu al discutiei despre nunta este asemanator unei cereri in casatorie, cerere pe care o trimite in scris familia mirelui catre familia miresei, printr-un intermediar. Adica, pe o hartie alba lata de 40 cm si lunga de 90 de cm se scrie data de nastere a mirelui si se trimite familiei miresei impaturita de cinci ori in mod egal si pusa intr-un invelis alb. Acest invelis este infasurat in scanduri de bambus si legat cu cordoane albastre si rosii si in cele din urma acoperit cu un material de culoare rosie pe dinauntru si albastru pe dinafara.

La primirea pachetului, familia miresei alege data nuntii si trimite mirelui un raspuns scris prin care accepta nunta si le comunica data in care va avea loc nunta.

Mirele incheie aceasta etapa prin trimiterea unei cutii continand o scrisoare de mariaj, materiale si alte articole necesare ca si dovada a nuntii.

Un ritual interesant inainte de nunta este cel al cadourilor de logodna pe care le aduc miresei prietenii apropiati ai mirelui. Cadourile sunt puse intr-o cutie numita hahm, iar grupul ajuns la casa miresei, prin strigate “Hahm de vanzare!”, primeste bani de la familia miresei, in schimbul cutiilor cu cadouri.

Ceremonia de nunta are loc in casa ori in curtea miresei, de principiu in amurg (pentru a respecta simbolistica imbinarii luminii cu intunericul). Primele in locatia ceremoniei de nunta intra mamele mirilor cu lumanari in mana pentru ca traditia zice ca astfel vor lumina viitorul cuplului. Mirele soseste calare la casa miresei impreuna cu alaiul care canta si cu muzicanti ce interpreteaza muzica coreeana. Cand ajunge acasa la mireasa, mirele ii ofera mamei miresei o gasca salbatica (in trecut era vorba de o gasca adevarata, iar mai apoi s-a trecut la varianta unei gaste din lemn) ca promisiune ca va avea grija de mireasa toata viata. Traditia spune ca gastele salbatice se imperecheaza pe viata – chiar daca una moare, cealalta va ramane fidela si nu isi va cauta alt partener.

Ceremonia efectiva incepe cu apropierea mirilor de masa pregatita in acest sens, mireasa mergand cu fata acoperita catre vest si mirele catre est (bineinteles, ghidati de catre alte persoane pentru a nu se incurca). Si dupa spalarea mirilor pe maini de catre cei care ii ghideaza, mireasa face doua plecaciuni catre mire, iar acesta ii raspunde cu una. Gestul se repeta inca o data, dupa care mirii ingenuncheaza si continua cu juramintele pecetluite prin sorbirea a jumatate din cana proprie de vin si cealalta jumatate din cana celuilalt.

Sub sau pe masa nuntii se vor afla o gaină si un cocos. Una este acoperita în material albastru, iar cealalta in material rosu. Cocosul este asociat cu vestirea diminetii, inceputul unei noi zile, simbolizand astfel un nou inceput pentru cei doi, asa cum ar trebui casniciile sa fie. Cantecul cocosului de asemenea vesteste spiritelor rele ca o noua zi se apropie si e timpul ca ele sa plece. In cazul casatoriei acest cantec semnifica faptul ca spiritele rele nu vor aduce necazuri proaspatului cuplu. Asa cum gaina face multe oua, o interpretare ar fi aceea ca si mireasa ar trebui sa faca multi copiii.

Aceasta a doua etapa a nuntii se incheie prin infasurarea unui fir albastru cu unul rosu, lucru ce simbolizeaza legatura celor doua familii in cer si pe pamant.

Celebrarea nuntii incepe prin deplasarea mirilor spre casa parintilor mirelui, unde acestia vor locui odata casatoriti. Mireasa este purtata intr-un scaun portativ dus de oameni, urmand o serie de plecaciuni si discursuri in momentul ajungerii la noua ei casa. Mirele o ia in spate pe mama lui, iar apoi pe mireasa, simbolizand acceptarea obligatiilor sale fata de mama si fata de sotie, dar si calatoria vietii lor.

Acasa la familia mirelui, tanarul cuplu are parte de un moment foarte apropiat de sarut in timpul ceremoniei, prin muscarea impreuna a unei curmale. Tot acolo se petrece inca un moment important si anume, acela al aruncarii de castane catre mireasa pentru ca ea sa le prinda cu esarfa rochiei ei. Se spune ca sotii vor avea atatia copii cate castane a prins.

Invitatii, foarte multi la numar ofera cadouri mirilor, majoritatea constand in plicuri cu bani, mirii deschizand cadourile in privat, nu in prezenta oaspetilor.

Petrecerea de nunta este una cu foarte putina mancare si dans. Mancarurile ce nu pot lipsi sunt supa de taietei – precum se numeste si petrecerea – pentru o viata lunga si fericita si prajitura traditionala din orez. Un moment scurt de dans se poate regasi atunci cand mireasa isi ia ramas bun de la parinti.

Daca si fotografia de grup este realizata, mirii se retrag in camera nuptiala si nuntasii, impreuna cu parintii miresei, parasesc casa mirelui.

Pentru coreeni, chiar daca se respecta sau nu intreg ritualul cununiilor, casatoria este uniunea perfecta dintre femininul Yin si masculinul Yang, echilibrul perfect dintre intuneric si lumina.

Credit foto: Perpixel Photography